| | | | | |
| |

IMPLICAREA TINERILOR CERCETATORI

 

            Tinerii cercetători implicaţi în proiect au teme de cercetare care se încadrează perfect în tematica grantului, astfel încât observaţiile şi determinările efectuate în cadrul grantului de cercetare au putut fi folosite la întocmirea referatelor din cadrul doctoratului.
            Elisabeta Kocis are ca temă de doctorat „Calitatea produselor viticole si integrarea lor in Uniunea Europeana”, calitatea produselor depinzând în foarte mare măsură de soi şi tehnologia de cultură.
            Savescu Iasmina are ca temă de cercetare pentru doctorat “Ecologia vitei de vie si calitatea strugurilor si a vinurilor’’, astfel încât implicarea ei în activităţile grantului de cercetare a fost foarte mare, mai ales în primii ani când obiectivele grantului au coincis perfect cu cele ale tezei de doctorat.
            Implicarea tinerelor cercetătoare în 2007 şi 2008 a fost una însemnată, aceasta reieşind şi din numărul orelor lucrate şi remunerate care a depăşit pe cel al cercetătorilor cu experienţă.
            Doctorandele au contribuit la efectuarea operatiilor determinarilor  separat pe variante, iar impreuna cu restul echipei, la interpretarea si valorificarea rezultatelor. Astfel  cu ocazia acestui grant tinerii doctoranzi şi-au dezvoltat capacitatile si abilitatile de cercetatori in formare.
            În anul 2009 datorită reducerilor de buget din dorinţa de a nu periclita desfăşurarea grantului şi de a realiza indicatorii de performanţă doriţi, am redus din cheltuielile de personal şi de mobilităţi lăsându-le pe cele de logistică pentru a putea forma o bază de cercetare competitivă capabilă să acceseze noi fonduri alocate cercetării pe viitor.
            În acest an am redus orele de cercetare remunerate atât la cercetătorii cu experienţă cât şi la tinerii doctoranzi, dar au fost efectuate şi numeroase ore de cercetare  care nu au putut fi plătite, acestea distribuindu-le mai ales cercetătorilor cu experienţă.
In anul 2009  doctorandele din echipa de cercetare au reusit finalizarea si sustinerea publica a tezelor de doctorat, in care au fost inglobate si o parte importanta a cercetarilor desfasurate pe parcursul grantului.

Rezumat Kocis Elisabeta
Viticultura reprezintă o îndeletnicire tehnică prin care se asigură produse cu valoare alimentară iar poziţiile pe care le ocupă ca importanţă sunt determinate şi de funcţiile ei, care constau în măsura şi genul contribuţiei pe care o are la alimentarea omului şi la obţinerea de profit economic şi cultural.
Produsele viţei de vie, cu întreaga lor gamă de caracteristici proprii, formează un complex de substanţe cu însuşiri alimentare absolut necesare omului, pregătite cu mare artă în laboratoarele podgoriilor. De aceea, viticultura constituie o veritabilă sursă de îmbunătăţire a hranei. Există, din cele mai îndepărtate timpuri, dovezi că produsele viti-vinicole au ocupat un important loc în alimentaţia oamenilor .
Strugurii fac parte din categoria produselor alimentare bogate în substanţe nutritive. La maturare strugurii conţin mari cantităţi de zaharuri (150 - 300 g/l must), uşor asimilabile şi acizi organici (tartric, malic, citric ş.a.). Dintre principalele săruri minerale bobul are în compoziţie potasiu (cel mai important element din miez), calciu, magneziu, fosfor, fier ş.a.
Strugurii, în comparaţie cu alte produse, alcalinizează sângele, intensifică procesele de oxidare din organism, stimulează activitatea stomacului, a glandelor endocrine, sporesc rezistenţa organismului la infecţii, fortifică sistemul nervos. Se consideră că oamenii care consumă struguri în cantităţi mari devin binevoitori, sociabili. Ampeloterapia se recomandă la tratarea bolilor sistemului nervos, cardio-vasculare, hepatice, ale rinichilor, căilor biliare, precum şi în cazuri de dereglări metabolice.

Rezumat Savescu Iasmina
            Cultura viţei de vie şi prepararea vinului reprezintă practici umane realizate din cele mai vechi timpuri, în care condiţiile de climă şi sol pentru cultura viţei de vie sunt cele mai favorabile.
            Ecologia apare ca ştiinţă de sine stătătoare în anul 1866 când zoologul E. Haeckel utilizează pentru prima dată această denumire pentru a defini studiul interrelaţiilor dintre organismele vii şi dintre acestea şi mediul lor de viaţă.
            Factorii ecologici au un rol esenţial în viaţa viţei de vie, nici unul nu poate fi înlocuit de altul.  Cerinţele viţei de vie faţă de factorii ecologici variază în funcţie de specie, soi şi fază de vegetaţie. Cunoaşterea interacţiunii dintre viţa de vie şi factorii ecologici şi intervenţia omului pentru modificarea sau stimularea intensităţilor de manifestare a proceselor fiziologice şi biochimice duce la stabilirea de noi echilibre între acestea.
            Cunoaşterea influenţelor subsistemelor agro-fitotehnice şi economico-sociale duce la “maximizarea producţiei, a calităţii şi a profitului, minimalizarea costurilor şi a forţei de muncă, folosirea raţională a resurselor ecologice şi economice în conservarea habitatului împotriva poluării “.
            Viţa de vie, plantă cu mari valenţe ecologice, se cultivă pe toate continentele, în ambele emisfere ale pământului, între izoterma medie anuală de 9°C din emisfera nordică şi cea a mediei de 10°C din emisfera sudică. Cultura este însă mai dezvoltată, cu produse de calitate, între izotermele de 9°C şi 25°C, în ambele emisfere, fiind o cultură profitabilă în climatele temperat, subtropical şi tropical.De aceea, pentru viţa de vie, plantă multianuală, cu caracteristici de monocultură, "oferta ecologică" are mare importanţă în obţinerea unor produse de calitate.
            În viticultură, pentru obţinerea de producţii mari este obligatorie folosirea îngrăşămintelor mai ales că viţa de vie ocupă în general terenuri cu o fertilitate redusă. Adoptarea unui sistem de fertilizare raţional care să conducă la un echilibru între creştere şi fructificare , între cantitate şi calitate , fără a avea efecte asupra sănătăţii şi a longevităţii butucilor necesită o documentare adecvată, iar influenţa factorilor ecologici se cere monitorizată.