| | | | | |
| |

Plan realizare 2009 - Raport anual 2009

Introducere
Viticultura nu poate fi privită în afara problemelor contemporane, printre care schimbările climatice, poluarea datorită dezvoltării industriale, protecţia mediului, etc., astfel că tehnologiile clasice de cultură trebuie raţionalizate, trebuie adoptat un nou mod de gândire şi acţiune care să ducă la raţionalizarea măsurilor tehnologice, evitând astfel grave dezechilibre ecologice ale unui mediu de viaţă din ce în ce mai puţin stabil.
Obţinerea unor produse viticole competitive are ca fundament soiul care este factorul primordial. Acesta trebuie completat cu o tehnologie de cultură adecvată, cu o procesare competitivă şi cu un marketing corespunzător.
Datorita diversitatii pedologice, climatice, a insusirilor biologice ale diferitelor soiuri, in cazul vitei de vie nu se poate elabora o tehnologie de cultura cadru universal valabila. Tehnologiile de cultura trebuie aplicate diferentiat in functie de soiul cultivat, conditiile ecologice ale fiecarei zone viticole, conditiile climatice specifice fiecarui an, tinand insa cont de destinatia productiei si posibilitatile financiare si logistica fiecarei exploattii viticole.

Obiective
Obiectiv  1. Instruirea şi perfectionarea componentei sociale implicate;
Obiectiv 2. Elaborarea pe baza analizelor  comparative a celor mai indicate modele tehnologice pentru fiecare zona, tinand cont de deficitul tot mai accentuat de forta de munca.;
Obiectiv 3. Identificarea  soiurilor care se preteaza noilor modele tehnologice. 

In zonele de referinta au fost organizate loturi experimentale cu cele mai importante secvente tehnologice variabile si au fost identificate variantele adecvate fiecarui areal viticol. In campurile demonstrative de la Minis, Recas, Buzias, Timisoara, Paulian, au fost organizate demonstratii practice cu participarea viticultorilor profesionisti si amatori din zona.
Au fost organizate dezbateri si mese rotunde cu prezentarea rezultatelor cercetarii dar si a unor elemente din tehnologia tarilor cu viticultura avansata, a experientei explotatiilor viticole la care membrii echipei de cercetare au efectuat stagii de documentare. Participarea la ceste dezbateri dar si implicarea alaturi de colectivul grantului la lucrarile, observatiile si determinarile efectuate in campurile de cercetare au avut ca rezultat o instruire mai buna si imbogatirea cunostiintelor participantilor la aceste dezbateri. Faptul ca am starnit interesul viticultorilor din zona rezulta si din numeroasele intrebari privind tehnologia, materialul saditor, legislatia viticola, etc., care ne-au fost puse si chiar a unor sugestii valoroase care ne-au fost transmise si de care in limita posibilitatilor vom tine cont in organizarea experientelor viitoare.
Principalele secvente tehnologice abordate au fost: taierile, intretinerea solului, fertilizarea, operatiile in verde, tratamentele fitosanitare, evolutia maturarii strugurilor si recoltarea.

Toate aceste secvente tehnologice executate in corelatie cu conditiile pedoclimatice, soiul cultivat si scopul productiei pot aduce plusuri cantitative si calitative care duc la eficientizarea activitatii exploatatiilor viticole. Tehnologia de cultura trebuie se tina cont de ciclurile biologice ale soiurilor pentru fiecare zona in vederea efectuarii lucrarilor la momentul optim.(Tabelul 1)

Tabelul 1 - Cercetări privind parcurgerea ciclului biologic annual la câteva soiuri de struguri în condiţii pedoclimatice diferite, în anul 2009

Cunoaşterea biologiei viţei de vie este deosebit de importantă pentru stabilirea măsurilor agrofitotehnice prin care se urmăreşte atât obţinerea unor producţii mari şi de bună calitate cât şi menţinerea echilibrului biologic al butucilor.
Executarea secvenţelor tehnologice la momentul optim presupune printre altele şi cunoaşterea cât mai exactă a particularităţilor de desfăşurare a principalelor fenofaze ale viţei de vie. Tăierile de rodire, operaţiile în verde, efectuarea tratamentelor fitosanitare trebuie strâns corelate cu fenofazele de vegetaţie astfel ăncât efectul lor favorabil asupra producţiei să fie maxim.
Pentru parcurgerea principalelor faze ale ciclului biologic anual soiurile necesită o anumită sumă a gradelor de temperatură care este diferită, în funcţie de caracteristicile genetice ale fiecărui soi.
Condiţiile ecologice diferite de la o zonă la alta şi de la un an la altul fac ca parcurgerea ciclului biologic al soiurilor să prezinte mici diferenţe de la un an la altul astfel încât în permanenţă este necesară urmărirea desfăşurării fazelor de vegetaţie în vederea aplicării celei mai adecvate tehnologii de cultură.
Observaţiile şi determinările au vizat desfăşurarea principalelor fenofaze la viţa de vie: plânsul, dezmuguritul, înfloritul, pârga şi maturarea deplină. Fiecare fenofază a fost notată în toiul acesteia, atunci când peste 2/3 din butucii fiecărui soi au ajuns în acea etapă a fenofazei.
Între zonele viticole studiate au existat diferenţe în privinţa derulării fazelor de vegetaţie, diferenţe de care trebuie ţinut cont la elaborarea tehnologiilor de cultură specifice fiecărei zone.
Viţa de vie  se cultivă în condiţii pedologice şi climatice diferite, motiv pentru care fertilizarea plantaţiilor viticole prezintă o serie de probleme, ceea ce face aproape imposibilă elaborarea unui sistem unic de fertilizare pentru viţa de vie.
Cultura viţei de vie are cerinţe diferite faţă de elementele nutritive în funcţie de materialul biologic (soi, varietate, populaţie locală), fazele de vegetaţie, condiţiile de mediu tehnologia de cultură. În cadrul aceloraşi condiţii de cultivare, cerinţele faţă de elementele nutritive se diferenţiază în raport cu cele două procese fundamentale ale ciclului de viaţă: creşterea şi dezvoltarea.
În perioada ciclului biologic se disting mai multe faze de vegetaţie (fenofaze), în care plantele au cerinţe diferite faţă de elementele nutritive şi ceilalţi factori de vegetaţie.
Este important să se cunoască nivelul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive pentru a adopta un sistem de fertilizare raţional, care să conducă la un echilibru între creştere şi fructificare, între cantitate şi calitate.
Fertilizarea este indicata si are influente mai evidente asupra soiurilor de struguri pentru masa contribuind la cresterea aspectului comercial al strugurilor stiut fiind faptul ca strugurii sunt fructe care se consuma mai intai cu ochii. Din aceste considerente am efectuat experiente cu soiurile Victoria si Muscat de Hamburg (Tabele 2 si 3).
Variantele experimentale au fost constituite din diferite tipuri şi doze de îngrăşăminte, chimice, organice, combinate, amplasate  după metoda blocurilor randomizate.
V1 – gunoi de grajd – 40 t/ha
V2 – îngrăşăminte verzi – borceag
V3 – fertilizare foliară .
V4 – fertilizare cu azot -150 kg/ha s.a.
V5  - îngrăşăminte complexe (MT) – N 50, P 100, K 100 Kg/ha s.a.
V6 – fertilizare foliară   + N 80 Kg/ha s.a.
V7 – fertilizare foliară + îngrăşăminte complexe. N 50; P 80; K 80 Kg/ha s.a.
V8 – fertilizare foliară + organică + 30 t/ha  gunoi de grajd.
Prin alegerea acestor variante am încercat să găsim o variantă potrivită condiţiilor din centrele viticole Miniş, Recaş şi Buziaş-Silagiu prin care să reducem cantităţile de îngrăşăminte chimice fără a diminua considerabil producţia şi calitatea în condiţiile ameliorării însuşirilor solului şi a reducerii efectului poluant asupra mediului şi a produselor viticole.Am considerat martor varianta V5 în care am folosit îngrăşămintele complexe deoarece aceasta este cea mai folosită în viticultură.
În cazul ambelor soiuri şi în toate cele trei centre viticole eşalonarea variantelor a fost aproape identică, variantele care au înregistrat cele mai mari producţii fiind variantele V7 şi V8.
În ceea ce priveşte calitatea producţiei apreciată pe baza conţinutului în zahăr şi aciditate, la ambele soiuri variantele cu cele mai bune rezultate au fost V8 şi V1.
În cazul variantei V1 considerăm că rezultatele sunt mai puţin evidente ştiut fiind faptul că efectul maxim al gunoiului de grajd se înregistrează în anii 2 şi 3 de la aplicare.

Comparând producţia cantitativă şi calitativă în cele trei centre viticole, constatăm că în centrul viticol Recaş s-au obţinut cele mai mari valori ale producţiei cantitative, iar în centrul viticol Buziaş-Silagiu s-au înregistrat cele mai bune valori în ceea ce priveşte calitatea producţiei de struguri.

Tabelul 2- Influenţa variantelor de fertilizare asupra producţiei şi calităţii la soiul Victoria, in anul 2009
Tabelul 3 - Influenţa variantelor de fertilizare asupra producţiei şi calităţii la soiul Muscat de Hamburg in anul 2009

În ceea ce priveşte soiurile studiate, acestea si-au păstrat caracteristicile specifice, soiul Victoria înregistrând un plus de producţie, iar soiul Muscat de Hamburg s-a evidenţiat printr-o acumulare mai mare de zahăr.
Tăierea de rodire este una dintre cele mai importante lucrări din tehnologia de cultură a viţei de vie şi în acelaşi timp şi cel mai dificil de executat, cu un consum mare de muncă. Tipurile de tăiere şi formele de conducere ale viţei de vie au evoluat mult, în ultimii ani încercându-se adoptarea de soluţii cât mai simple în scopul uşurării efectuării celorlalte lucrări. La efectuarea acestor tăieri trebuie însă ţinut cont de însuşirile genetice ale soiului şi de condiţiile climatice din timpul diferenţierii mugurale.
Realizarea unor producţii superioare şi tipice soiurilor si arealelor de cultură depinde de cunoaşterea însuşirilor agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor, dar  şi de aplicarea unor tehnologii specifice fiecărui soi. Pentru obţinerea unor vinuri de înaltă calitate este foarte important ca producţia să fie echilibrată din punct de vedere calitativ şi cantitativ,astfel că s-a urmărit productivitatea soiurilor Fetească regală, Fetească albă, Muscat Ottonel şi Burgund în condiţiile aplicării tăierii diferenţiate.
Variantele experimentale au constat în aplicarea tăierilor de rodire diferenţiat sub forma unor încărcături de rod egale dar aplicate pe elemente de rodire diferite: cordiţe de rod, respectiv coarde de rod. Asupra soiurilor s-a intervenit cu următoarele tipuri de tăiere:V 1 – 30 ochi repartizaţi pe cordiţe de rod;V 2 – 30 ochi repartizaţi pe coarde de rod;V 3 – 40 ochi repartizaţi pe cordiţe de rod;V 4 – 40 ochi repartizaţi pe coarde de rod;V 5 – 50 ochi repartizaţi pe cordiţe de rod;V 6 – 50 ochi repartizaţi pe coarde de rod.
Referitor la cantitatea şi calitatea producţiei de struguri, la soiul Fetească regală varianta V5 are producţia cea mai mare, având faţă de martor o valoare foarte semnificativ pozitivă, soiul Fetească albă a înregistrat pe varianta V4 o producţie distinct semnificativ pozitivă faţă de martor.
La Muscat Ottonel varianta V3 are valoare distinct semnificativ pozitivă faţă de producţia martorului, iar varianta V6 are semnificaţie negativă. La soiul Burgund producţii semnificativ pozitive au înregistrat variantele V4, V5 şi V6. La soiul Burgund producţii semnificativ pozitive au înregistrat variantele V4, V5 şi V6.
Calitatea producţiei am apreciat-o pe baza conţinutului în zahăr şi aciditate. Se remarcă printr-o bună calitate soiurile Burgund şi Muscat Ottonel, la care zahărul are valori peste 190 g/l la toate variantele experimentate.
La soiul Fetească albă remarcăm o cantitate mai mare de zahăr în cazul variantelor cu o încărcătură mai mică de rodire, dar variantele V3 şi V4 înregistrează un echilibru între producţie şi calitate.(Tabelul 4)

Tabelul 4 - Producţia cantitativă şi calitativă  în anul 2009 in functie de variantele de taiere

 Tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor la viţa de vie trebuie făcute în primul rând preventiv, astfel sunt necesare observaţii riguroase pentru semnalizarea riscului de apariţie a infecţiilor în ceea ce priveşte bolile sau a depăşirii pragurilor de dăunare la dăunători.
Conform cerinţelor viticulturii moderne trebuie elaborate scheme de tratament eficiente şi cât mai puţin poluante care să ţină cont de condiţiile ecologice şi economice ale zonei de cultură.
In vederea optimizării costurilor cu tratamentele fitosanitare, fara a in fluenţa starea fitosanitară a plantaţiilor, am organizat in toate cele trei areale experiente comparative cu diverse scheme de tratamente.
Am împărţit  o suprafaţa de 1ha în 2 parcele de 0,5 ha pe care am aplicat scheme de tratament diferite, cu cele mai reprezentative produse care se găsesc în comerţ actualmente. Schema 1 de tratamente fitosanitare pe care am aplicat-o în parcela I cuprinde produse care pe piaţă au un cost mai ridicat, iar schema 2 conţine produse cu un preţ mai accesibil.
Au fost efectuate 8 tratamente care s-au executat în ambele parcele în timpul aceloraşi fenofaze şi la aceleaşi date calendaristice. Am luat în cercetare 20 de butuci în fiecare parcelă la care am analizat frunze şi ciorchini, urmărind simptomele de dăunare reprezentate prin frecvenţa, intensitatea şi gradul de atac al bolilor şi dăunătorilor. Aceşti indicatori au fost analizaţi înainte de efectuarea primului tratament şi după realizarea primului tratament de combatere corespunzător bolilor/dăunătorilor.
După aplicarea celor 8 tratamente am analizat comparativ producţia obţinută în cele 2 parcele.Apreciem că efectuarea tratamentelor împotriva putregaiului cenuşiu trebuie executate obligatoriu şi la timp pentru evitarea daunelor, cel mai justificat prin prisma sporului de producţie fiind al treilea tratament.
Considerăm că ambele scheme de tratament alese pot fi folosite cu succes. Menţionăm că în anii propice culturii viţei de vie, fără atacuri grave de boli şi dăunători, nu este eficient economic să se folosească produse fitosanitare scumpe, diferenţa de producţie nefiind foarte semnificativă. În continuare prezentăm schemele de tratament folosite.(Tabelele 5şi 6).
   Cercetarile privind sistemele de întreţinere a solului au scos în evidenţă concluzii foarte importante  pentru situaţia actuală din viticultură. Sistemul de întreţinere a solului ogor negru, care până nu demult era sistemul aproape generalizat în cultură în România, a dat rezultate foarte apropiate din punct de vedere cantitativ şi calitativ comparativ cu restul sistemelor experimentale care în ambele locaţii s-au dovedit alternative viabile la tehnologia clasică.
   Conjunctura socială şi economică din ultimul timp face ca sistemul de întreţinere a solului prin înierbare permanentă, datorită numeroaselor sale avantaje (necesarul scăzut de forţă de muncă, limitarea numărului de treceri cu agregatele agricole, reducerea consumului de carburanţi, reducerea gradului de eroziune, permiterea efectuării tratementelor fitosanitare şi în condiţiile unor perioade cu precipitaţii abundente), să se impună din ce în ce mai mult.

Tabelul 5 - Schema 1 de tratamente fitosanitare pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor  din plantaţiile viticole folosită în parcela I
Tabelul 6 - Schema 2 de tratamente fitosanitare pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor  din plantaţiile viticole folosită în parcela II

     Pe lângă factorul tehnologic, primordial pentru reuşita activităţii în viticultură este şi factorul soi care trebuie corelat cu cerinţele viticulturii actuale. În acest sens o direcţie importantă a cercetărilor a constituit-o sortimentele varietale aflate în cultură dar şi resursele de germoplasmă viticolă care în această zonă există din abundenţă.
Multitudinea soiurilor si biotipurilor locale existente in partea de vest a Romaniei constituie o valoroasa si inepuizanta sursa de obtinere a unor produse viti-vinicole valoroase, tipice, autentice care sa poarte pregnant amprenta locului de origine. Obtinerea acestor produse creaza premisele acapararii unor nise de pe piata mondiala de profil in care concurenta este foarte acerba.
Tehnologia de cultură practicată în cazul acestor soiuri este una simplă  care se rezuma la taiere, 1-2 prasile, recoltare, in timp ce tratamentele fitosanitare lipsesc sau se limiteaza la 1-2 stropiri cu zeama bordeleza, ceea ce ne determina sa afirmam ca strugurii obtinuti pot fi considerati struguri ecologici, care pe viitor vor fi foarte apreciati de catre un important segment de piata care se orinteaza din ce in ce mai mult spre produse ecologice, sanatoase pentru organismul uman.

Concluzii


Pentru obţinerea de producţii echilibrate calitativ şi cantitativ, tehnologia de cultură trebuie foarte bine corelată cu derularea ciclului biologic astfel încât eficienţa acestora să fie maximă.
Aplicarea celor mai potrivite măsuri tehnologice care să ducă la realizarea protecţiei fitosanitare a plantaţiilor viticole are influenţă directă asupra cantităţii şi calităţii producţiei de struguri, precum şi o eficienţă economică sporită.
În condiţiile unor terenuri cu o fertilitate naturală mai scăzută cum sunt cele mai multe dintre terenurile viticole este foarte importantă folosirea îngrăşămintelor în vederea punerii în valoare a potenţialului productiv al soiurilor viţei de vie.
Datorită constului tot mai ridicat al îngrăşămintelor în principal a celor de sinteză, se impune folosirea unor sisteme de ferilizare alternative prin care să se reducă efectul de poluare în condiţiile menţinerii potenţialului productiv al soiurilor.
Ţinând cont de conceptul viticulturii durabile din ce în ce mai actual, variantele de fertilizare cu îngrăşăminte verzi şi îngrăşăminte organice în condiţiile cercetate pot fi considerate ca alternative la fertilizarea chimică.
În condiţiile de la Buziaş fertilizarea foliară combinată cu fertilizarea organică a dat rezultate foarte bune atât din punct de vedere al producţiei obţinute cât şi din punctului de vedere al conceptului biologic din ce în ce mai actual în viticultură.
Fertilizarea foliară combinată cu îngrăşămintele chimice a dat şi ea bune rezultate, în condiţiile în care am redus cantităţile de îngrăşământ chimic pe hectar şi implicit gradul de poluare asupra mediului.
În privinţa utilizării îngrăşămintelor verzi producţiile obţinute au fost mai reduse comparativ cu variante martor, în schimb efectul favorabil asupra solului şi a mediului este foarte important.
Tăierea de rodire este una dintre cele mai importante lucrări din tehnologia de cultură a viţei de vie şi în acelaşi timp şi cel mai dificil de executat, cu un consum mare de muncă.Tipurile de tăiere şi formele de conducere ale viţei de vie au evoluat mult, în ultimii ani încercându-se adoptarea de soluţii cât mai simple în scopul uşurării efectuării celorlalte lucrări.
În ceea ce priveşte aplicarea tratamentelor fitosanitare, fectuarea primelor tratamente care au rol preventiv este foarte importantă dar s-a remarcat şi faptul că nu este necesară întotdeauna aplicarea a 5-6 tratamente pentru combaterea unei boli cum s-a întâmplat în cazul nostru la mana viţei de vie, dacă condiţiile meteorologice nu au fost propice dezvoltării acestei boli.
Recomandăm folosirea alternativă a produselor fitopatogene pentru a nu crea rase rezistente şi reducerea consumului de produse scumpe prin folosirea acestora în doze mai mici în amestec cu produse fitosanitare mai ieftine, dar care au acelaşi spectru de combatere.
Soiurile si biotipurile locale reprezinta o sursa importanta de biodiversitate si in acelasi timp o sursa valoroasa pentru obtinerea de produse tipice autentice capabile sa se impuna pe piata vinului in care o mare parte dintre consumatori cauta produse cu specific local.
Din pacate majoritatea acestor soiuri, unele de mare valoare nu sunt cunoscute si astfel nu pot fi valorificate la un nivel superior.

Lista lucrărilor ştiinţifice publicate

1. Research on identification and enhancement of local wine germoplasm in  Buzias-Silagiu, area in order to achieve biodiversity conservation, Dobrei A., Moş Victoria, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, vol 13, Ed. Agroprint Timişoara
2. The influence of soil maintenance systems on vigor, quantity and production quality at some grape varieties for wine, Dobrei A., Ghiţă Alina, Cristea T., Sfetcu Andreea, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, vol 13, Ed. Agroprint Timişoara;
3. Researches  concerning the influence of  different fertilization systems on the quantity and quality of the  production at some table grapes cultivars, Dobrei A., Sala F., Ghiţă Alina, Mălăescu Mihaela, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, vol 13, Ed. Agroprint Timişoara;
4. Researches on the evolution of the annual biological cycle at some grape varieties under different pedo-climatic conditions, Dobrei A., Mălăescu Mihaela, Ghiţă Alina, Dărăbuş Rodica, Cristea T., Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, vol 13, Ed. Agroprint Timişoara;
5. Local Grapevine Biotypes  and Varietis – a Source for Biodivesity, Specificity  and Authenticity, Dobrei A., Sala F., Moş Victoria, Bulletin UASVM Cluj-Napoca , vol. nr. 66(1-2)/2009;
6. Researches on Capitalizing the Productive and Qualitative Potential of Some Grape Varieties for Wine by Applying Some Differentiated Advanced Technologies, Dobrei A., Mălăescu Mihaela, Ghiţă Alina, Cristea T., Bulletin UASVM Cluj-Napoca , vol. nr. 66(1-2)/2009;
7. Researches Concerning the Optimal Dimensioning of the Investments in a Viticultural Holding, Gheorghe Nan, Ioan Csosz, Alin Dobrei,  Bulletin UASVM Cluj-Napoca , vol. nr. 66(1-2)/2009;
8. Viticultural systems in western Romania in the concept of the sustainable development, Sala F., Dobrei A., Ghiţă Alina, Agrar-es Videkfejlesztesi Szemle a Szegedi tudomanyetem mezogazdasagi kar tudomanyos folyoirata, Vol.4 (1), Hodmezovasarhely Ungaria, 2009, ISSN 1788-5345;
9. Researches on the behavior of some old grapevine varieties and biotypes from Minis-Maderat area grown in biological system,  Ghiţă Alina, Dobrei Alin, Mălăescu Mihaela, Cristea Teodor, Analele Universitatii din Craiova, vol. XIV, Craiova, 2009;
10. Researches on practicing the differentiated pruning in conjunction with the agrobiologic features of the variety and the ecological resources of the area of culture, Mălăescu Mihaela, Dobrei Alin, Ghiţă Alina, Cristea Teodor, Analele Universitatii din Craiova, vol. XIV, Craiova, 2009.

Plan realizare 2009 - Raport anual 2009