| | | | | |


OBIECTIVELE PROIECTULUI

     Cu mici exceptii productiile care se obtin in exploatatiile viticole din zona de vest a Romaniei sunt relativ mici si nu intotdeauna satisfacatoare  din punct de vedere calitativ. Acest fapt se datoreaza  atat unor cauze obiective cat si unor cauze subiective.
     Dintre cauzele acestor productii nesatisfacatoare amintim:
- resursele financiare reduse ale majoritatii exploatatiilor;
- tehnologiile neperformante de cultura  datorate neconcordantei dintre resursele naturale ale zonei de cultura, necesitatile biologice ale soiurilor aflate in sortimentul si nivelul dotarilor exploatatiilor viticole.
     Cu toate ca cercetarile privind  diversele secvente tehnologice sunt destul de numeroase, acestea au o abordare punctiforma lipsind cu desavarsire cercetarile cu o abordare multipla interdisciplinara pe baza carora sa poata fi elaborate tehnologii performante complete.
     Proiectul isi propune o abordare complexa interdisciplinara in care pe langa problemele strict viticole ne vom axa si pe aspecte ampelografice, agrochimice, fiziologice, agrotehnice si de protectie fitosanitara deoarece consideram ca este singura modalitate  de a elabora o tehnologie de cultura viticola performanta durabila.
În acest sens proiectul isi propune urmatoarele obiective:
     1. Aprecierea resurselor ecologice, biologice si a nivelului tehnologic practicat in zonele viticole din vestul Romaniei.
     In ultimul timp in partea de vest a Romaniei s-au inregistrat fluctuatii mari ale factorilor climatici cu implicatii importante asupra plantatiilor viticole, motiv pentru care se impune o reanalizare a resurselor climatice si o adaptare a tehnologiilor de cultura la noile conditii.
     2. Urmarirea secventiala a tehnologiilor de cultura practicate in zonele viticole de referinta.
     Tehnologiile de cultura practicate sunt cu mici exceptii  cele clasice mostenite din generatitie in generatie, motiv pentru care rezultatele sunt nesatisfacatoare, incomparabile cu cele obtinute in exploatatiile viticole europene.
     Se impune deci o inventariere a acestor tehnologii  cu precizarea secventiala a avantajelor si dezavantajelor acestora.
     3. Elaborarea unor tehnologii noi de cultura, care sa tina cont de sortiment, resurse ecologice si cerintele viticulturii durabile.
     Data fiind noua conjunctura climatica, ecologica, sociala si economica, este imperios necesara o stransa colaborare interdisciplinara, o abordare complexa care sa tina cont de aceste schimbari si sa elaboreze tehnologii durabile care sa include pe de o parte noutatile si solutiile novatoare din viticultura avansata  a tarilor europene adaptate  insa la conditiile ecologice specifice zonelor noastre  si la sortimentul aflat in cultura.
     Elaborarea acestor tehnologii trebuie sa aiba in prim plan principiile viticulturii durabile prin care se urmareste atat sporirea calitatii produselor cat mai ales reducerea  impactului nociv asupra mediului, asupra calitatii vietii, scopul final fiind obtinerea unor produse prietenoase organismului uman.
     4. Analizarea comparativa a cinci modele tehnologice, cu identificarea secventelor cu aspect pozitiv si negativ asupra productiei si calitatii.
     Prin propunerea noilor tehnologii avem un mijloc de comparare, o alternativa durabila la tehnologiile clasice care nu poate fi decat benefica exploatatiilor viticole.
     5. Identificarea  soiurilor care se preteaza noilor modele tehnologice.
     Īn zonele viticole de referinta exista o mare varietate de soiuri si biotipuri, inclusive soiuri si biotipuri locale care nu sunt sufficient de mult cercetate, motiv pentru care ne propunem o revitalizare a acestora.
     Din aceasta germoplasma viticola foarte bogata in urma cercetarilor vom alege soiurile si biotipurile valoroase, care se preteaza tehnologiilor de cultura durabile si care in plus aduc  autenticitatea si tipicitatea necesara produselor viti-vinicole.
     6. Elaborarea pe baza analizelor  comparative a celor mai indicate modele tehnologice pentru fiecare zona, tinand cont de deficitul tot mai accentuat de forta de munca.
     Se vor elabora tehnologii de cultura noi, durabile care vor avea in prim plan protectia solului, a mediului si nu in ultimul rand a omului.
     Īn cadrul acestor tehnologii se vor organiza experiente cu diverse secvente tehnologice:
        - sisteme de intretinere a solului: sistemul biologic, utilizarea plantelor pentru ingrasamant verde, ogorul negru;
        - fertilizari diferentiate : ingrasamintele verzi, gunoi de grajd, tescovina compostata;
        - incarcaturi de rod differentiate in functie de soi, butuc, conditii naturale, destinatia productiei;
        - lucrari si operatii in verde differentiate;
        - combaterea integrata a bolilor si daunatorilor cu accent pe masurile biologice nonpoluante;
        - stabilirea momentului optim de recoltare a strugurilor in functie de destinatia productiei.
     7. Implementarea si popularizarea noilor modele tehnologice.
     Noile tehnologii durabile propuse vor fi aduse la cunostinta tuturor celor interesati,prin publicarea in carti,manuale si periodice,organizarea de dezbateri, simpozioane, mese rotunde,demonstratii practice.
     Colectivul grantului si colaboratorii acestuia vor infiinta parcele experimentale comparative in toate zonele de referinta: Minis, Buzias, Recas,astfel incat impactul cercetarilor sa fie cat mai mare si direct in zonele viticole amintite, la dispozitia celor interesati.
     8. Urmarirea modului de reflectare a noilor tehnologii in calitatea produselor viti-vinicole si in eficientizarea exploatatiilor.
     Echipa de cercetatori impreuna cu partenerii si colaboratorii vor urmari modul in care noile tehnologii propuse contribuie la dezvoltarea durabila a fiecarei zone viticole si la eficientizarea activitatilor si exploatatiilor.
Vom urmari comparativ calitatea produselor obtinute pe parcelele experimentale si prin tehnologiile clasice si impactul pe care-l produc acestea in randul consumatorilor.
     9. Monitorizarea tehnologiilor introduse si a modului de desfasurare a activitatii exploatatiilor viticole.
     Acest obiectiv presupune întocmirea unui studiu de impact privind influenţa noilor tehnologii şi a muncii în echipă asupra tuturor celor implicaţi în proiect
     Consideram ca obiectivele proiectului pot fi realizate datorita abordarii interdisciplinare, in premiera pentru aceasta zona a unor aspecte multiple, privind tehnica viticola, resursele genetice, agrochimia, fiziologia si protectia fitosanitara a vitei de vie.




***

     România este una dintre principalele ţări viticole europene, cu o tradiţie milenară privind cultivarea viţei de vie. Dezvoltarea viticulturii în România nu poate fi extrasă din contextul conjucturii sociale, economice şi politice actuale.
România are 8 regiuni viticole, care cuprind numeroase podgorii şi centre viticole. În urma negocierilor cu U.E. potenţialul viticol al României cuprinde următoarele categorii:

Tabelul 1
Suprafaţa viticolă a României

Suprafaţa viticolă înregistrată în registru

189.338,0 ha

Suprafaţa viticolă ocupată cu parcele <100 mp

8.648,9 ha

Drepturi de replantare (înlocuirea HPD stabilite la negocieri)

30.000,0 ha

Drepturi de plantare suplimentare (acordate la negocieri)

2.830,5 ha

Rezerva naţională (suprafaţa defrişată în ultimii 5 ani)

9.182,6 ha

TOTAL

240.000,0 ha



Obiectiv 1.
Aprecierea resurselor ecologice, biologice si a nivelului tehnologic practicat in zonele viticole din vestul Romaniei.

     O importantă regiune viticolă a României este şi partea de vest care reprezintă o zonă cu o tradiţie şi experienţă îndelungată în cultura viţei de vie. Ea asigură condiţii favorabile şi  foarte favorabile  atât pentru cultura soiurilor pentru masă cât mai ales a celor pentru vin.
     Principalele centre viticole din această zonă sunt: centrul viticol Recaş, centrul viticol Silagiu, centrul viticol Teremia, centrul viticol Tirol, centrul viticol Miniş.
     După datele oferite de situl www.timis.insse.ro regiunea de vest a României cuprinde următoarele suprafeţe viticole (tabelul 2):

Tabelul 2
Suprafaţa viilor pe rod în anul 2005 (hectare)


Regiunea/Judeţul

Vii pe rod-total

Vii altoite şi indigene

Vii hibride

Total

Din care: proprietate majoritară privată

Total

Din care: proprietate majoritară privată

Total

Din care: proprietate majoritară privată

Arad

2524

2524

2104

2104

420

420

Caraş-Severin

554

554

350

350

204

204

Hunedoara

11

5

6

-

5

5

Timiş

2644

2644

2249

2249

395

395

Total regiune Vest

5733

5727

4709

4703

1024

1024

     Regiunea de vest a României ocupă o pondere importantă în cadrul patrimoniului viticol naţional, totalizând după statistica oficială la nivelul anului 2005 o suprafaţă de 5733ha, majoritatea plantaţiilor viticole găsindu-se în proprietate privată.
     Cea mai mare parte a acestor plantaţii este formată din soiuri nobile, existând şi importante suprafeţe de hibrizi producători direcţi, care însă sunt prevăzute în programele de reconversie pentru a fi înlocuite cu soiuri nobile.
     Din cele 4 judeţe ale regiunii, cea mai mare suprafaţă este comasată în judeţele Timiş (2644 ha) şi Arad (2524 ha), acestea fiind prin zonele lor viticole unele dintre cele mai renumite areale viticole din România.

CENTRUL VITICOL RECAŞ

     Localitatea Recaş este situată relativ în centrul judeţului Timiş, la est de Municipiul Timişoara, pe DN 6. Se găseşte la o distanţă de 24 km de Timişoara şi la 36 km de Lugoj. Comuna Recaş are o suprafaţă de 23198 ha, din care 19916 reprezintă terenuri agricole.
     Principalele plaiuri viticole sunt : Izvin, Herneacova şi Giarmata.
     Perimetrul de referinţă face parte din marea unitate fizico-geografică Banat- Crişana, aceasta fiind una dintre cele trei unităţi pericarpatine şi cuprinde două subunităţi distincte, dar strâns legate între ele:
- dealurile Banato-Crişene
- câmpia Banato-Crişană.
     Recaşul are un relief frământat, dominat de versanţi cu înclinaţii, lungimi şi expoziţii variate, care determină procese evidente de eroziune şi creează condiţii variate culturii viţei de vie.
     Prin condiţiile climatice aparte, corelate cu cele pedologice şi nu în ultimul rând cu priceperea oamenilor, Banatul reprezintă o zonă agricolă importantă, care dacă ar fi pe deplin pusă în valoare ar putea contribui la relansarea viticulturii româneşti.
În centrul viticol Recaş sunt condiţii favorabile pentru cultura viţei de vie în sistem neprotejat. Temperaturile din timpul iernii sunt blânde şi nu afectează mugurii, resursele heliotermice sunt favorabile (I.H. 2,04), iar resursele hidrice înregistrează valori ceva mai mici (C.H. 1,1).
     Cu toate acestea, în ultimii ani cantităţile de precipitaţii au fost mai mari, peste media multianuală.
     Acest centru viticol se evidenţiază prin vinuri de calitate superioară, atât roşii cât şi albe (obţinute din soiurile roşii: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund, şi albe: Riesling Italian, Fetească regală şi Muscat Ottonel). Soiurile de masă cultivate includ: Chasselas dore, Muscat de Hamburg şi Muscat de Adda.
     În centrul viticol Recaş solurile dominante sunt solurile brune de pădure şi solurile gleizate sau colmatate, formate pe luturi şi argile, pe luturi carbonatate şi marne. Aceste soluri oferă în general condiţii bune de creştere şi dezvoltare a viţei de vie, având o porozitate de 40-55% şi un conţinut de argilă cuprins între 14-35%. Apa freatică este situată la adâncimi ce variază între 1,5-3 m şi are un conţinut mic de cloruri şi fosfaţi.

CENTRUL VITICOL BUZIAŞ- SILAGIU
     Centrul viticol Buziaş-Silagiu este situat în sud-vestul României în partea de sud-est a judeţului Timiş.
     La poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu este situat oraşul Buziaş, la vest-nord cu satul Vucova, la vestul dealului se află satul silagiu, la sud satul Izgar, la sud-est Sacoşul Mare, iar la sud-vest comuna Niţchidorf.
     Dealul Silagiului, denumit în vechime şi Dealul Scamnului, cu altitudine maximă de 324m, aparţine dealurilor vestice bănăţene, dar fundamentul său, format dintr-un sâmbure cristalin (şisturi cristaline precambiene şi paleozoice), acoperit cu sedimente, face ca structural să aparţină munţilor.
     Clima este temperat continentală moderată, cu influenţe mediteraneene şi oceanice.
     Temperatura medie a lunii ianuarie atinge -1,1ºC, iar temperatura medie a iernii -0,1ºC. În lunile decembrie şi februarie este pozitivă.
     Primăverile sunt timpurii, scurte şi destul de călduroase, dar s-au înregistrat şi temperaturi scăzute în aprilie şi mai, ca urmare a invaziilor de aer rece din nordul şi nord-vestul Europei.
     Precipitaţiile atmosferice sunt cuprinse între 700-800 mm anual cu o valoare medie multianuală de 655 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în luna iunie dar şi în mai.
     Caracteristice zonei sunt solurile luvice pseudogleizate care au evoluat pe depozite lutoase şi pe argile.
    Textura de suprafaţă este mijlocie (luto-nisipoase, prăfos-lutoasă prăfos-argiloasă), cu un procent ridicat de nisip grosier iar pe profil, mijlociu-fină (luto-argiloasă) şi fină (argilo-nisipoasă).
      Reacţia solului este slab acidă-neutră sau slab alcalină cu valori care se încadrează în intervalul limitelor optime pentru cultivarea viţei de vie, între 5,5-8,5.
     Conţinutul în humus este redus de 1-2% şi corespunde solurilor favorabile cultivării soiurilor de struguri pentru vinuri de calitate. Apa freatică se găseşte la o adâncime de 10m. Porozitatea totală 45-50%, optimă pentru cultura viţei de vie.
     În centrul viticol Buziaş-Silagiu, indicele de aptitudine oenologică a avut o valoare multianuală de 4744,72, iar în anul 2006 valoarea acestuia a fost de 4572,1. Aceste valori îl recomandă pentru cultivarea soiurilor de viţă de vie pentru vinuri rosii de calitate, cu denumire de origine controlată.
     Centrul viticol Silagiu are ca principală direcţie de producţie vinurile albe şi aromate de calitate superioară (predomină soiurile Riesling italian, Sauvignon şi Muscat Ottonel.). Se produc însă şi vinuri roşii de calitate superioară din soiurile: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot şi Burgund. Sortimentul soiurilor pentru masă este limitat la cele cu epocile de maturare III şi IV.
     Datorită favorabilităţii oenoclimatice, centrul viticol Silagiu a fost admis la producerea de vinuri de calitate cu denumire de origine controlată – cules la maturitate deplină (DOC – CMD) şi vinuri cu denumire de origine controlată – cules târziu (DOC – CT ), categoriile sec, demisec şi demidulce.

PODGORIA MINIŞ-MĂDERAT

     Podgoria Minişului este situată în partea de vest a ţării noastre, în dreptul coordonatelor  de 46003’latitudine nordică si de 21038’ longitudine estică. Este cunoscută ca zonă foarte favorabilă culturii viţei de vie, situată la o altitudine de 176 m.
     Podgoria are ca extremităţi dealul Şoimoş la sud şi satul Şilindia la nord. Podgoria se situează la 20 km est de municipiul Arad şi include centrele viticole Miniş si Măderat . Între cele două centre viticole există mari diferenţe ecoclimatice, astfel că există diferenţe de sortiment. La Miniş predomină soiurile pentru vinuri roşii de calitate superioară (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Cadarcă, Merlot, Burgund), urmate de soiurile pentru vinuri albe de calitate superioară (Riesling italian, Fetească regală, Muscat Ottonel).
     La Măderat în prim plan se situează soiurile pentru vinuri albe de consum curent reprezentate de Mustoasă de Măderat considerat soi local şi de Fetească regală. Se obţin de asemenea vinuri roşii de consum curent folosind soiurile Burgund mare, Oporto şi Sangiovese, precum şi vinuri albe de calitate superioară pe suprafeţe relativ mici din soiurile prevăzute şi pentru centrul viticol Miniş (Riesling italian, Fetească regală, Muscat Ottonel). Soiurile pentru masă cultivate aparţin epocilor de maturare III-IV (Chasselas dore, Chasselas rose şi Muscat de Hamburg).
     Particularităţile ecologice ale podgoriei Minişului sunt influenţate de adăpostul natural ce-l realizează munţii Zărandului, expoziţia sud-estică şi înclinaţia versanţilor de (15-30 %) coroborată cu particularităţile edafice.
     Podgoria Miniş-Măderat are în general un climat temperat continental cu influenţe mediteraneene, subordonat influenţelor specifice climatului Europei centrale. Temperatura medie anuală este de 11,2oC, suma  precipitaţiilor anuale 626,5 mm, suma temperaturilor globale anuale 4124,9 oC, suma orelor de strălucire a soarelui 1955, suma orelor de insolaţie 1605, suma temperaturilor active 3666,7 oC şi suma temperaturilor utile este de 1557,9 oC. Numărul zilelor de vegetaţie este cuprins între 143 şi 256.
     Valorile elementelor climatice, înregistrate la Staţia Meteorologică a Staţiunii de Cercetări Viticole Miniş de-a lungul a circa 60 de ani de existenţă depăşesc limitele restrictive pentru cultura viţei de vie.
            Studiile pedologice efectuate în podgoria Miniş-Măderat evidenţiază o localizare a diverselor tipuri de soluri în funcţie de forma de relief pe care o ocupă.
     Pe întreg teritoriul podgoriei se întâlnesc unităţi de sol foarte diverse datorită variabilităţii factorilor de solificare. Materialul pedogenetic a fost extrem de variat ca de exemplu roci eruptive, şisturi diferite, gnaisuri, gresii calcaroase, calcare şi calcite acoperite pe alocuri cu pietrişuri şi argile.

Tabel 3
Sinteza resurselor pedoclimatice

Centrul viticol

Indicele heliotermic (IH)

Coeficient hidrotermic (CH)

Temperatura 0C

Altitudi-
nea (m)

Tipuri de
 sol

Minima absolută

Maxima absoluta

Media
 Multi-
anuală

Recaş

2,04

1,1

-31,6

40,5

10,6

167

Bruno-argilo-
iluviale,
brune luvice

Silagiu

2,01

1,5

-30,1

41,2

10,8

169

Bruno-argilo-
iluviale,
brune eumezobazice, regosoluri

Teremia

2,27

0,9

-34,5

42,0

10,7

50

Cernoziomuri, cernoziomuri gleizate

Tirol

2.17

1,1

-28,7

40,8

11,4

165

Brun argilo-iluvial

Miniş

2,11

1,3

-24,7

41,5

11,2

176

Brune eumezobazice,
tipice, brune argilo-iluviale

     Solurile predominante în podgoria Minişului aparţin următoarelor clase: soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, molisoluri, argiloiluvisoluri, cambisoluri iar în partea de şes de la Cuvin chiar soluri hidromorfe. Regosolul litic şi solul brun eumezobazic sunt frecvente pe cumpenele înalte şi pe versanţii cu pante de 15-25 %, au un profil scurt de 30-70 cm şi  un conţinut mediu în schelet, pe alocuri având roci subiacente dezgolite caracteristice zonei sudice a podgoriei ( Baraţca, Păuliş, Miniş şi Ghioroc).
     Ca urmare, condiţiile ecoclimatice generoase, caracteristice podgoriei permit cultivarea unui sortiment larg de soiuri de masă şi  vin.
     De asemenea, în aceste condiţii reuşesc cu success culturile de portaltoi viticol precum şi şcolile de viţe.
În tabelul 3 prezentăm în sinteză resursele ecologice şi , indicele heliotermic şi coeficientul hidrotermic pentru zonele viticole din vestul României.
     Din analiza datelor prezentate este evident faptul că zona de referinţă satisface din punct de vedere a resurselor ecologice necesităţile biologice ale majorităţii soiurilor de viţă de vie cultivate în România.


Obiectiv 2.
Identificarea factorilor perturbatori şi a cotei lor de influenţă în disfuncţionarea actualelor tehnologii viticole

     Condiţiile pedoclimatice ale celor trei zone viticole sunt favorabile si foarte favorabile cultivării viţei de vie. Ele corespund necesităţilor biologice ale majorităţii soiurilor de viţă de vie, existând restricţii din acest punct de vedere doar în cazul anumitor soiuri de struguri pentru masă, în special cu maturare târzie şi foarte târzie (Italia, Afuz Ali) sau a celor foarte sensibile la temperaturile minime din timpul iernii (Cardinal).  
     Majoritatea plantaţiilor existente în zonele de referinţă, în special la Buziaş şi Miniş sunt ocupate de vii bătrâne sau îmbătrânite din punct de vedere biologic, acest lucru constituind un handicap important.
     La Recaş proporţia viilor aflate într-o stare biologică precară este mai redusă, existând suprafeţe mari de vii tinere.
În acest sens prezentăm în tabelul de mai jos o situaţie privind graficul plantărilor în cazul principalelor exploataţii viticole din aceste zone.
     Primele exploataţii care au dat tonul relansării plantărilor în anul 2004 au fost Cramele Recaş şi Fundaţia Buttenburg.
Începând cu anul 2005, dar mai ales în anul 2006 şi 2007 s-a înregistrat o creştere accentuată a plantaţiilor noi înfiinţate, care conform drepturilor de plantare se preconizează că  va continua şi în următorii 3 ani (tabelul 4).
     Această intensificare a plantărilor are după opinia noastră mai multe cauze:

  • creşterea numărului de investitori în viticultură, ca urmare a aderării României la UE;
  • rentabilizarea exploataţiilor viticole datorită capitalizării, ceea ce le-a oferit posibilitatea unei dotări corespunzătoare;
  • modificarea legislaţiei româneşti în domeniu şi alinierea ei la cea europeană din domeniu care prevede mai multe facilităţi pentru producători;
  • alocarea prin diverse programe a unor sume importante de bani înspre sectorul viticol, în special pentru refacerea plantaţiilor.      

Tabelul 4
Graficul plantărilor exploataţiilor pe perioada 2004-2010

Centrul viticol

Exploataţia

Suprafaţa plantată

2004

 

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Recaş

Cramele Recaş S.R.L.

32

52

73

90

110

100

-

457

Enotria S.R.L.

-

25

22,46

15,95

17,89

19,7

-

101

Aldegheri S.R.L.

-

-

-

7,02

20

12,98

20

60

Vigna S.R.L.

-

18,81

17,43

25,86

26,68

15

18,22

122

Miniş-Măderat

Genagricola S.R.L.

-

-

-

11,38

30

90

151,64

283

San Pietro S.R.L.

-

-

-

5

8

8

17

38

Buziaş-Silagiu

Megaprofil S.R.L.

-

-

1,74

14,18

13,84

13,46

6,78

50

P.F.A. Moica Ioan

-

-

5

-

-

-

-

5

Obsesia S.R.L.

-

-

12,62

24,72

28,66

-

-

66

Poetim S.R.L.

-

-

6,39

26,22

17,39

-

-

50

Fundaţia Buttenberg

6

-

-

-

-

-

-

6

Tirol – Jamu Mare

Bionature S.R.L.

-

-

-

-

56

-

-

56

Total

-

38

95,8

138,6

220,3

328,4

259,1

213,6

1294

     Din situaţia prezentată îmbucurător este faptul că se intensifică ritmul de reintinerire a plantaţiilor, existând premisele unei activităţi viticole mult mai eficiente în următorii ani.
     Odată cu reîntinerirea plantaţiilor se constată şi o reorientare a sortimentului spre soiurile de calitate şi spre cele locale, în vederea obţinerii unor vinuri de calitate autentice, competitive, tipice zonei de provenienţă.
     Ca o caracteristică în privinţa sortimentului o constituie numărul marede soiuri, aceasta şi datorită faptului că multe exploataţii sunt noi, în căutare de diferite nişe pe piaţa mondială a vinului.
     În ultimii ani, datorită investiţiilor masive de capital privat autohton şi străin şi a fondurilor alocate din diverse surse pentru dezvoltarea viticulturii, am constatat o retehnologizare masivă în multe exploataţii viticole, atât la nivel viticol cât şi vinicol.
     Din acest punct de vedere lider este Cramele Recaş, cu pese 5 milioane euro investite în plantaţii noi, sisteme de susţinere, tractoare şi utilaje pentru întreţinerea viei, tehnologii de vinificaţie.
Şi celelalte exploataţii viticole asupra cărora ne-am axat cercetările, au făcut sau au planificat în următorii ani investiţii masive însumând împreună peste 3,5 milioane euro.
     În tabelul 5 prezentăm o situaţie reieşită în urma deplasărilor şi chestionărilor din teren privind structura soiurilor pe direcţii de producţie. Menţionăm că datele prezentate nu se referă la majoritatea suprafeţelor din zonele respective ci doar la acele suprafeţe care aparţin exploataţiilor în care noi ne-am axat cercetările.

Tabelul 5
Exploataţii viticole

 

Centrul viticol

 

Suprafata

Soiuri cultivate

Pentru masă

Pentru vin alb şi aromat

Pentru vin roşu

Ha

%

Ha

%

Ha

%

Recaş

983

216,26

22

520,99

53

245,75

25

Buziaş-Silagiu

280

42

15

218,4

78

19,6

7

Miniş-Măderat

370

62,9

17

140,6

38

166,5

45

Total

1633

321,16

19,6

879,9

53,88

431,85

26,44

     În centru viticol Recaş cea mai mare pondere în sortimentul actual o au soiurile pentru vinuri albe urmate de cele pentru vinuri roşii şi de soiurile de struguri pentru masă. Situaţia este asemănătoare şi în cazul centrului viticol Buziaş-Silagiu.
      La Miniş predomină soiurile pentru vinuri roşii urmate de cele pentru vinuri albe şi de soiurile de struguri pentru masă.
     Un dezavantaj pentru eficientizarea exploataţiilor îl constituie fărâmiţarea exagerată a proprietăţii, mai ales la Buziaş şi Miniş care împiedică formarea unor exploataţii de dimensiuni mai mari, cu o dotare corespunzătoare pentru a putea practica tehnologii performante.
     Tehnologiile de cultură practicate de către majoritatea proprietarilor de viţă de vie sunt minimale datorită lipsei dotărilor şi de multe ori şi a cunoştinţelor de specialitate.
     Cu excepţia câtorva exploataţii (Cramele Recaş, Fundaţia Butenberg, etc.) majoritatea unităţilor nu au conturate foarte clar strategiile de viitor, nu au dotări complexe nici pentru vie, nici pentru cramă, ceea ce face ca performanţa acestora să nu fie cea dorită.
      Un alt dezavantaj îl constituie numărul pre mare de soiuri şi faptul că exploataţiile încă nu şi-au stabilit un sortiment propriu care să la permită obţinerea unor produse tipice, autentice cu un grad ridicat de particularitate.
     Forţa de muncă disponibilă nu are întotdeauna calificarea necesară, motiv pentru care calitatea lucrărilor dar şi eficienţa economică a acestora nu este întotdeauna la nivelul aşteptărilor.


Concluzii

     Regiunea de vest a României reprezintă o zonă viticolă importantă cu o pondere mare în viticultura românească. Ea oferă condiţii naturale favorabile şi foarte favorabile pentru cultura viţei de vie în special a soiurilor pentru vinuri de înaltă calitate.
     Amplasarea geografică şi infrastructura superioară  celorlalte zone viticole ale  României a atras un număr mare de investitori mai ales în ultimii ani, care au contribuit din plin la relansarea viticulturii acestei zone.
     Ca urmare a investiţiilor făcute au apărut numeroase exploataţii viticole, care au trecut la înlocuirea plantaţiilor îmbătrânite cu plantaţii noi performante.
     Există însă în zonele de referinţă foarte multe suprafeţe viticole ocupate cu vii cu o stare biologică necorespunzătoare şi care necesită a fi înlocuite cu plantaţii tinere cu soiuri de perspectivă care au cerere pa piaţa mondială.
     Foarte multe proprietăţi sunt de mici dimensiuni, care nu pot fi exploatate eficient prin mecanizare, astfel încât pentru eficientizarea acestora este necesară o comasare şi regrupare a proprietăţilor.
     Mulţi proprietari nu au cunoştinţele necesare şi nici posibilităţile materiale pentru a practica o tehnologie de cultură care să le permită eficientizarea plantaţiilor.
     Pentru fiecare zonă sunt necesare tehnologii cadru de cultură care să ţină cont de resursele ecologice ale zonei, soiurile cultivate şi care să reprezinte posibile modele pentru micii producători care nu sunt de specialitate dar care doresc totuşi să-şi lucreze singuri  plantaţiile.